Real conversations on WhatsApp with participants in the events
Capitol 4:
Feminismul radical (pe scurt)
Este o boală periculoasă care a lovit societățile germană și europeană. Mai departe o voi numi virus. Tocmai de aceea cartea mea se numește „Carantina”. În ce constă pericolul lui?
În Europa, femeile, manipulând conștiința masculină, au radicalizat puternic problema inegalității de gen și au transformat-o într-o înșelătorie totală. Bărbații, din lene și din lipsa dorinței de a înțelege problema, au lăsat totul pe seama femeilor și au continuat să se uite la fotbal. Exact asta le trebuia „sexului slab”. Ele au început să decidă totul în locul nostru și ne-au permis să bem bere și să mergem la fotbal, ca să credem că suntem liberi și facem ce vrem.
În realitate, bărbații europeni se află într-o sclavie foarte bine jucată și inteligent proiectată. Dar acesta este doar aspectul moral. Mai există și cel financiar. Orice bărbat din Germania, după divorț, rămâne pe stradă, fără mijloace de existență. Dacă muncește, îi ajunge doar pentru bere. Restul banilor îi dă pentru copii, de care dispune fosta soție. Și o întreține pe ea. Ea „și-a câștigat” acest drept. A suferit destul. În majoritatea cazurilor, copiii nici măcar nu văd jumătate din acești bani.
Există opinia că nu se mai nasc copii din cauza condițiilor civilizației moderne. Cică femeile vor și ele să muncească și, de aceea, nu au timp să nască. Dar nu este adevărat. Atunci când în casă există influența bărbatului, acesta poate insista — iar femeia va naște un copil. Va da urmași și se va ocupa de îndatoririle ei directe; bărbatul, în acest caz, va asigura familia cu tot ce este necesar și se va ocupa de cel mai greu lucru — câștigarea banilor.
Dar progresul tehnic nu este orientat spre crearea valorilor familiale. În capitalismul modern, omul trebuie să trăiască singur. Mai târziu, în cartea noastră, vom discuta problema singurătății și la ce a dus deja.
După divorțul meu de soție — care a fost infectată instantaneu cu acest virus și m-a dat afară din apartament — am început să intru în contact cu femeile locale și să le studiez. Stabilirea unor relații noi s-a dovedit a fi deloc simplă. În Germania nu se fac cunoștințe pe stradă. De fapt, aici nu se fac cunoștințe nicăieri. Toate încercările mele de a cunoaște pe cineva s-au încheiat cu eșec. De la toate femeile auzeam aceeași frază: „ich habe ein Freund” — adică „am un prieten”. În realitate, ele nu au niciun prieten.
Atenție!!!
Există două aspecte foarte importante.
Primul: ele sunt feministe și consideră că ești un nimeni — adică un bărbat — și nu ai dreptul să te apropii pur și simplu de ea și să flirtezi. Dreptul de a alege partenerul și-l rezervă exclusiv pentru sine. Dar aici apare problema: ea este o femeie atât de „cool”, încât nici ea nu poate face primul pas spre un bărbat. Un cerc vicios.
Pe străzile Germaniei am observat un detaliu ciudat: femeile, când trec pe lângă tine, nu te privesc niciodată în ochi. De parcă nici nu exiști.
Ajungem la al doilea aspect — masturbarea. Din cauza acestui cerc vicios, femeia europeană ajunge să rămână singură și să se masturbeze acasă. Unele în curățenie perfectă, altele în dezordine totală. Nu trebuie să gătească pentru nimeni, nu trebuie să spele și nici să facă curățenie. Este satisfăcută cu o jucărie sexuală cumpărată online. Cățelul de lângă ea este leacul împotriva singurătății.
Acum, cu atât mai mult, nu mai are nevoie de nimeni, pentru că nu îi este foame și s-a „jucat” singură cu ea însăși până la greață. Și iată cum merge cu prietenele la bar, iar acolo este un bărbat — dar îi este greață chiar și să se uite la el, pentru că, cu o oră înainte, acasă, a avut de mai multe ori orgasm cu tot felul de vibratoare.
Le comandă regulat de pe internet. S-a plictisit de una — comandă alta, apoi încă una și așa mai departe. Înțeleg foarte bine că, pentru mulți, punctul meu de vedere pare ridicol și deloc nou.
Cititorii mei pot spune: „Suntem fericiți și nu ne interesează deloc părerea unui străin.” Este adevărat. În principiu, ce-mi pasă mie?
Dar aici vor trăi copiii mei. Ce se va întâmpla cu Germania peste 20 de ani? Va putea fiica mea, Maria, la 24 de ani (acum are 4 ani), să întâlnească un bărbat demn? Sau va trăi cu un câine? Dar fiul meu? Pe cine va aduce el în casă? Și va aduce pe cineva? Există riscul ca, la bătrânețe, să rămân fără nepoți.
Întrebarea principală care mă frământă este: cum să-mi educ copiii? În stil vechi sau în stil german? Dacă în stil vechi, copiii mei vor fi ca mine și le va fi foarte greu să găsească un om cu aceleași valori. Vor fi singuri, ca mine. Sau să-i educ „modern”? Atunci, cu siguranță, vor trăi în singurătate.
Creșterea copiilor în emigrație necesită menținerea legăturii emoționale cu părinții, crearea unui sentiment de siguranță într-un mediu străin și sprijin activ în adaptarea la o nouă cultură. Este important să recunoaștem sentimentele și trăirile copiilor, să păstrăm limba maternă prin cărți și comunicarea într-o familie completă.
Am fost acasă la o rusoaică. O blondă drăguță, înaltă, cu o siluetă bună. Trăiește singură. Nu are copii. În apartament totul este curat și perfect aranjat. Unul dintre simptomele virusului este curățenia ideală. Când există copii, de curățenie poți doar să visezi. Dar aici confortul casei este pe primul loc. Întrebarea este: pentru cine? — pentru sinele iubit. Mein Lebensraum!
Ea însăși m-a invitat la ea acasă, deci încă „vie”. Desigur, și ea este infectată cu virusul — „ich habe ein Freund”. Am încercat politicos să o curtez, dar mi-a spus să nici nu visez. Atunci am încercat să pornesc televizorul, dar telecomanda nu avea baterii. Am întrebat: „Unde sunt bateriile?” Iar ea mi-a răspuns fără jenă: „În vibrator.” Adică cele de acolo se descărcaseră și luase bateriile din telecomanda televizorului. În ziua aceea deja se masturbase, și nu o singură dată. Eu nu o interesam.
Dar eu sunt un bărbat activ și aveam nevoie de sex.