rammstein-deutschland – play.muzfan.net
Capitol 12:
Pe marginea tragediei
Feminismul radical ca ciumă (extins)
Criza demografică și prăbușirea civilizației europene
Criza migrației
Alternativa reală pentru Germania
La prima vedere, ar putea părea că această carte este despre intrigile mele. Nu este așa. Caut activ o amantă, o prietenă și o soție, pentru că de cinci ani trăiesc într-o altă lume. O lume în care noțiunea de familie nu mai interesează pe nimeni. O lume în care fosta mea soție și-a pierdut mințile și m-a dat afară din apartament. M-am plictisit de ea? Poate. Dar nu despre asta este vorba. Ea s-a îmbolnăvit de virusul local și a preluat complet modul de comportament al femeilor europene. A încetat să mai doarmă cu mine, nu a mai vrut să muncească (asta nu e specific femeilor germane). Așa se manifestă virusul la rusoaicele care se infectează cu el. Nu m-am plictisit de ea — pur și simplu am devenit inutil.
După divorț, în discuțiile telefonice, îmi repetă că nu sunt proprietatea mea, că sclavia s-a terminat și că ea nu este noptiera mea. Adică este o femeie puternică și independentă. În varianta germană, asta funcționează astfel: „sunt o femeie germană independentă”. Dar ele muncesc. Rusoaicele, turcoaicele și musulmanele, în condițiile acestui feminism, în majoritate nu muncesc. Trăiesc din ajutoare sociale și pensii alimentare. De curând am vorbit cu un turc cunoscut — aceeași situație. L-a dat afară. Prietenul meu german, Dominik, locuiește într-un hotel. A fost dat afară din apartament.
Fosta mea soție stă toată ziua într-un fotoliu și citește o carte electronică. Mă urmărește pe rețelele sociale și mă urăște. Gătește copiilor, face curățenie în apartament și se întoarce iar în fotoliu. S-a închis singură într-o închisoare. Nu are prieteni, vorbește la telefon doar cu o veche prietenă din Odesa. Încerc să vorbesc cu ea, dar nu reușesc. O dată am găsit-o pe Tinder (site de întâlniri). Vrea să cunoască pe cineva. Este normal — instinctele umane nu au fost anulate. Dar sunt sigur că aici nu va găsi pe nimeni. Nivelul nu e același. Nici eu nu voi găsi pe nimeni. Așa vom îmbătrâni treptat, în fotolii diferite și în orașe diferite. Dar avem copii și trebuie să trăim pentru ei.
Da, da. Această ciumă numită blestematul feminism radical ne-a ucis familia. Familia mea nu a mai putut exista într-o societate în care cultura familiei este suprimată.
Mi-am pierdut soția. Este rănită mortal și nu vrea să mă audă. M-a dezîndrăgit? Poate. Dar dacă m-a dezîndrăgit, atunci de ce și celelalte soții rusoaice și ucrainence de aici își dezîndrăgesc soții? Răspunsul este unul singur — ciuma feminismului.
Ieri, pe Instagram, am dat peste câteva fotografii de la o petrecere. Una dintre ele este o cunoștință îndepărtată de-a mea. Cinci femei germane s-au adunat să bea vin și să se joace cu cățeii lor. Una a adus la cealaltă o asemenea mică fiară care înlocuiește copilul. Și nu e vorba că nu ar avea cu cine să facă copii. Pur și simplu este greu și nimeni nu vrea. Lene. Copilul încurcă cariera, copilul necesită îngrijire și este pe viață. Iar cu acest cățel poți doar să te joci și să strângi, în parc, fecalele calde și dureros de familiare. La petrecere le puneau câinilor scutece de copii și le desenau bavețele. Una dintre fete m-a întrebat:
— Denis, ce părere ai despre faptul că Germania este plină de străini?
— Din cauza ta, am răspuns eu, străinul Denis.
— Cum adică din cauza mea?
— Eu însumi sunt străin și nu mă sperie criza migrației din Europa. Dar ține minte: dacă ai fi născut măcar un copil, în Germania ar fi fost cu un străin mai puțin. Este matematică. Străinii sunt aici pentru că voi nu mai nașteți copii de 40 de ani.
Nu sunt împotriva unui câine în familie. Dar ar trebui să existe o lege: câine în familie doar dacă există minimum doi copii. Atunci să vedem dacă feministele mai au timp pentru căței.
De ce câini și nu pisici? Pentru că femeia a fost mereu mai apropiată de pisică. Scriitorii și artiștii chiar au comparat femeile cu pisici delicate și grațioase. Dar pisica este o ființă independentă și vicleană. Dacă o maltratezi, pleacă imediat. Câinele însă nu pleacă. Pentru câine, stăpânul sau stăpâna este Dumnezeu. Câinele ascultă orbește și suportă toate capriciile și crizele psihice ale proprietarului.
Feministele, luându-și câini, urmăresc două scopuri. Primul — o ființă care să înlocuiască copilul. Al doilea — cineva pe care să-l comande. Cu un copil sunt dificultăți, cu un câine nu. I-ai dat de mâncare, l-ai scos afară, l-ai lăsat acasă și ai plecat la muncă. Când câinele te plictisește, îi spui „la loc” și te joci, de exemplu, cu vibratorul. Când te plictisești, bați cu palma în pernă și ființa devotată apare imediat. Te-ai săturat — iar „la loc”. Câinelui îi poți da ordine la infinit. Și cel mai important — câinele nu poate răspunde.
De obicei își iau animale inofensive. Nu am văzut aici rottweileri și cu atât mai puțin pitbulli. Aceste rase, dacă sunt maltratate, într-o zi îți pot smulge o bucată din cap. Am văzut odată cum o feministă mergea cu un cățel și îl smucea de lesă, învățându-l să meargă la pas. Îl smucea atât de tare încât cădea pe asfalt. Ea îl ridica și continua. Îl chinuia. Am urmărit atent scena: în momentul în care câinele își lipea coada de frică, stăpâna trăia un orgasm. Este o nebunie generalizată. Și cel mai groaznic este că această problemă nu este discutată nicăieri. Bărbații se tem să abordeze subiectul.
Femeile germane spun:
— Trăiesc cu un câine pentru că toți bărbații sunt idioți și onaniști.
Am auzit asta personal de multe ori. Am început scandaluri, dar germanii care erau cu mine tăceau. Insultele din partea femeilor sunt absolut normale pentru ei. Încă un cerc vicios. De aceea sunt „așa” — pentru că tac.
În Dortmund aveam vecini, familia Werner. Mai corect spus, nu era o familie, ci Frau Werner și un soț mic, care alerga în spate și căra plasele. Desigur, nu în toate familiile germane este așa, nu toți bărbații sunt „mici” și nu toți aleargă în spate, dar esența este aceeași. Când ea mă certa pentru o bicicletă lăsată pe palier, el, din spatele ei masiv, mai striga și el ceva în șoaptă, temându-se să nu-și sperie stăpâna. Bicicleta nu era a mea și, la final, eu și Frau Werner am râs copios. Acum suntem prieteni. Am povestit această istorie unei prietene nemțoaice, iar ea a spus: „Super, e bine că Herr Werner e ca un cățel lângă soția lui.” Frau Werner l-a dus pe soț de câteva ori la infarct. A venit ambulanța. Cred că deja a murit.
Femeile germane, ascunzându-se în spatele unei egalități false, și-au transformat soții în subordonați supuși. Le dau însă „bomboane” — fotbal și bere. Am scris deja despre asta. În astfel de familii nu este loc pentru copii. Pur și simplu nu sunt necesari. Europencele nu vor să nască copii de la bărbați pe care nu îi respectă. Feminismul radical golește familiile germane. Bărbații care nu sunt dispuși să fie sub papuc trăiesc singuri. Îi vedem în bordeluri. Dar copiii trebuie să se nască. Cum?
„Cu cât nivelul de trai al unei țări este mai ridicat, cu atât femeia devine mamă mai târziu. Acest fapt este de mult evident și nu necesită dovezi. Având posibilitatea de a studia și de a munci la egal cu bărbații, femeia mută pe plan secund grijile familiale legate de maternitate. Ea încearcă să obțină educație și carieră și abia apoi se gândește la familie. Nivelul medicinei din Germania permite nașterea primului copil și la 40 de ani. Așa procedează multe mame. Totuși, nu fiecare poate rămâne însărcinată la această vârstă. Maternitatea târzie este încă un factor care reduce numărul copiilor în familiile germane.”
— Este un citat dintr-un articol. Dar acesta este doar unul dintre motive. Cunosc multe femei care nu au făcut nici carieră și nici copii. Pur și simplu — lene. De exemplu, iată un alt citat: