manea-k shazalakazoo 44 remix – max pashm
Capitol 14:
Alternativa pentru Germania
Recent au avut loc alegeri locale. Pe străzile din Solingen atârnau afișe electorale ale diferitelor partide. Inclusiv ale unor partide noi, ale căror reprezentante apăreau pe afișe purtând baticuri și având nume ciudate. Dar nu despre ele este vorba. Ele sunt un efect. Noi vorbim acum despre cauza principală — nemțoaicele nu nasc copii.
Pe unul dintre afișe, al partidului AfD (partid considerat nazist), scria:
„Wir holen zusammen Solingen zurück.”
Cu alte cuvinte: „Vom lua Solingen-ul înapoi de la străini.”
Dar cum? Unde să-i ducă?
Vreau să adresez fiecărui camarad de partid din AfD o singură întrebare:
Câți copii ai?
Unul? Aaa… niciunul?
Atunci ce vrei? Cum ai de gând să-ți salvezi țara? Prin discuții nesfârșite în parlament? Sau, primind bani rusești, promovând interesele Rusiei? Una dintre liderele AfD este lesbiană și, desigur, nu dă naștere urmașilor.
O femeie care se sustrage de la îndatorirea ei directă — aceea de a naște — este un foc tras în gol pentru natură. Să nu uităm că ea însăși a fost născută de o mamă. O mamă care nu dormea nopțile, care se îngrijora și uneori plângea. Dar această ființă a decis că poate să se odihnească și să nu se ocupe de „probleme mărunte”: a naște, a face curățenie, a spăla, a găti și așa mai departe.
Germania este o țară a oamenilor în vârstă. Sunt mult mai mulți decât tinerii. Lor trebuie să li se plătească pensii. Pentru asta sunt necesare noi generații care să muncească și să alimenteze bugetul prin taxe. Dar guvernul vede că noile generații apar pe lume cam anemic. Așa că nu a găsit o soluție mai bună decât să aducă viitori muncitori din afară. Și i-au vrut în număr atât de mare, încât i-au luat pe toți fără discernământ: refugiați din Siria — să zicem, acolo este război; refugiați din Africa de Nord, fugiți de nu se știe ce; refugiați din Afganistan și Pakistan, Somalia și Eritreea. Observați: i-au luat fără documente.
Alternativa pentru Germania este una singură — să nască copii!
Dar cum să le explici asta lui Klaus Hoffmann și „miresei” lui? V-am făcut deja cunoștință cu ei. Nici Klaus, nici Iris nu au făcut carieră în viață. Poate că au încercat cândva să creeze o familie? Poate. Dar în acest caz, răspunsul „nu a ieșit cumva” este un răspuns greșit. Eu, de exemplu, am încercat de patru ori — și a ieșit. Acum am patru copii. Inteligenți și frumoși. Sunt fericit. Îmi cer scuze, poate cineva nu poate avea copii — este trist. Dar există o soluție: să adopți un copil și să creezi o familie!
Ei pur și simplu nu vor. De ce le-ar trebui această bătaie de cap? Dar tatăl lui Klaus l-a crescut, nu a dormit nopțile, se certa cu soția despre cine să se trezească noaptea… Iar ei pur și simplu nu vor. Din cauza lor Germania este astăzi inundată de străini. Și nu ar fi fost o problemă dacă străinii ar fi iubit Germania. Însă marea majoritate a celor nou-veniți urăsc Germania. Iar guvernul, între timp, creează toate condițiile ca ei să nască copii.
Și aici punem întrebarea principală a cărții „Carantina”:
De ce guvernul nu stimulează nașterea copiilor în familiile germane?
Ați încercat? Nu a ieșit? Nu-i nimic, încercați din nou!!!!! Mergeți în familia germană. Oferiți, în cele din urmă, bani! Concedii, călătorii în jurul lumii la bordul unor nave pline de copii. Facilități fiscale, credite fără dobândă, oferiți, în cele din urmă, mașini familiilor cu doi sau trei copii. Bani există! Cheltuiți banii pe care astăzi îi cheltuiți pentru stimularea nașterii copiilor în familiile de străini — pe voi înșivă! Pe copiii voștri! Ocupați-vă de propaganda familiei — știți să faceți asta. Televiziunea, de exemplu, radioul, ca pe vremea bătrânului Goebbels — doar că nu propaganda uciderii „națiunilor inferioare”, ci salvarea propriei națiuni. Despre națiuni vom vorbi în partea a doua.
Direcționați aceste miliarde către familia germană!
Nu este atât de greu. Trebuie doar să existe voință. Nu am nimic împotriva străinilor. Cel mai bun prieten al meu este Saiud, iar cea mai scandaloasă persoană din această carte — Niușa — este din Persia. Și eu însumi nu sunt deloc german. Strămoșii mei au trăit cândva aici, într-un orășel mic. Dar Germania este una singură pentru noi toți! Așa că haideți să o iubim. Cu adevărat, nu doar în vorbe.
