Prin „ruși” îi numesc pe toți cei veniți din părțile noastre. Aici intră ruși, ucraineni, evrei, moldoveni, ruși din Kazahstan, care cred că sunt germani. Cu timpul aveam să simt o diferență uriașă între noi și ruși. Pe pământ străin acest lucru se simte extrem de acut. Cei din urmă, în marea lor majoritate, se disting printr-o prostie ieșită din comun și o analfabetizare generalizată. Mă refer concret la „kazah-deutsche”. Să nu se supere, poate critica mea, nu lipsită de temei, îi va ajuta să se realizeze.

Ceilalți imigranți, în marea lor majoritate, nu au realizat nimic în Germania. Așa cum erau neîmpliniți în țara de origine, așa au rămas și aici. Toți păstrează legătura cu patria doar pentru a se lăuda în fața foștilor conaționali cu Mercedesul lor, cumpărat din ajutorul social oferit de statul german. Eu scriu despre majoritate. Problema principală a rușilor din Germania constă în faptul că au plecat de acolo, dar nu au ajuns aici. Au rămas blocați în anii ’90, în momentul în care au părăsit patria. Asta s-a întâmplat pentru că nu au reușit să se integreze.
În primul rând, nu au vrut. În al doilea rând, germanii nu intră cu plăcere în contact cu ei, din cauza diferenței uriașe de percepție asupra vieții și a morții, adică a mentalității. Vreau să menționez că mentalitatea noastră este de câteva ori mai puternică și mai viabilă. Vom reveni la acest subiect.